Ansamblul Brâncovenesc și Biserica din Potlogi

Stilul brâncovenesc reprezintă una dintre cele mai admirate „mărci specifice“ ale arhitecturii românești. Îl regăsim în construcții bisericești și este caracterizat de o îmbinare subtilă, elegantă a somptuozității occidentale cu delicatețea orientală. Bolțile și arcadele în stil gotic și neogotic sunt ornate cu stucaturi înfățișând lalele și garoafe, flori puțin reprezentate în arta decorativă vest-europeană. Cele mai cunoscute clădiri în stil brâncovenesc sunt biserica Mănăstirii Hurezi și Palatul de la Mogoșoaia. Nu multă lume știe că prima construcție în acest stil a fost Palatul de la Potlogi😇.
Secolele n-au distrus finețea vechiului Palat și nici istoria noastră. Nici nu cred că ar putea fi ștearsă vreodată.
Vodă Brâncoveanu a ajuns, prin 1690, în satul ce se desfășura în lungul pârâului Tudorel. Fiind un domnitor credincios, prima sa grijă a fost să înalțe aici o biserică cu hramul Sf. Dumitru, lucru pe care l-a făcut în anul 1693. În doar un an biserica a fost ridicată și dăruită cu toate cele cuvenite✨. Impresionant la această biserică este că o parte din pictura originală s-a păstrat până astăzi. Cea mai mare parte a fost refăcută în timpul renovărilor succesive.
Piesa centrală a ansamblului brâncovenesc o constituie palatul în sine. Încă de la prima privire se vede asemănarea sa izbitoare cu palatul de la Mogoșoaia. De fapt, principala deosebire o reprezintă dimensiunile. Restul este aproape identic. Accesul în palat se face pe scara ce urcă în foișorul deschis aflat pe fațada sudică. Iar de sus curtea se întinde în fața privirii.
Palatul nu are o suprafață prea mare. În schimb, îmbină o multitudine de minunății tehnice.
În mijlocul casei se află o încăpere numită „Camera Chelarului“. În lipsa stăpânului casei, aici erau adunate toate odoarele. Dar, ceea ce este cel mai important, în podeaua acestei încăperi se afla o trapă bine ascunsă, prin care se cobora în trei încăperi, astfel zidite încât existența lor nici măcar nu era bănuită. Acolo era ascunsă, spun legendele, averea lui Altân Bey – Prințul de Aur, cum îl numeau turcii pe Brâncoveanu. O avere impresionantă, dar pe care, până astăzi, nu s-a auzit să o fi găsit cineva🏰.