Скачать или смотреть Limba Noastră - Cetatea (Alexei Mateevici lyrics)

Thanks to plyrgheorghe for the translation!
"Our language is a treasure
Buried in deep abysms
A rosary of rare stones
Scattered upon our ancient land.
Our language is fire that burns
In the heart of a people, which suddenly
Awoke from death-like slumber
Like heroes from fairy tales.
Our language is pure music,
Doina vibrating with passion,
Swarm of thunders, that burst through
Black clouds and blue skies.

Our language is the voice of bread,
Swinged in summer by the wind,
By speaking it our elders
With their sweat sanctified our lands.
Our language is the green of leaves,
Sounds from the eternal forests,
The gentle Nistru, that in its waves
Loses evening stars' candles.
You shall not cry with deep sorrow
For the poverty of your mother tongue,
You will see, how deeply generous is
The tongue of our beloved land.

Our language is ancient chronicles,
Tales from times long forgotten;
Following their gallant stories
You're deeply moved and tremble.
Our language has been chosen
To praise all of God's creation
To speak in altars and in homes
The wisdom of the eternal truth.
Our language is a holy one,
The tongue of ancient struggles,
In which they cry, in which they sing
In their ancestral land the peasants.

Revive your ancient tongue,
Rusted by all the centuries,
Remove the mouldness and the dust
Of the oblivion it lies in.
Gather the shining stone
Lit by the sun himself --
And in the shining river you shall have
A new torrent of words.
A treasure will emerge
Buried in deep abysms,
A rosary of rare stones
Scattered upon our ancient land."
Limba noastră
de Alexei Mateevici

Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.

Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mişcă vara;
In rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfinţit-au ţara.
Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.
Nu veţi plânge-atunci amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Şi-ţi vedea, cât îi de darnic
Graiul ţării noastre dragă.

Limba noastră-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Şi citindu-le 'nşirate, -
Te-nfiori adânc şi tremuri.
Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spiue-n hram şi-acasă
Veşnicele adevăruri.
Limba noastra-i limbă sfânta,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng şi care o cântă
Pe la vatra lor ţăranii.

Înviaţi-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Stergeţi slinul, mucegaiul
Al uitării 'n care geme.
Strângeţi piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde -
Şi-ţi avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.
Răsări-vă o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.