YuppiCamp marturiile tinerilor bolnavi cronic

❤️ #IAmMyAdvocate – o campanie unică, plină de emoție, curaj și inspirație!
Granturile SEE și Yuppi Camp au făcut posibile aceste discuții despre înțelegere și acceptare, curaj și împăcare, eliberare și redescoperire de sine alături de Comunitatea Yuppi.
”Mult timp am negat că am cancer. Chiar dacă eram la Oncologie, în fața hematoloagei care mi-a spus că este cancer, pentru mine era «ok, și care este următorul pas». Pentru că era un cuvânt foarte greu, cu o tonalitate foarte dificilă pe umerii mei și nu voiam să mă las afectată. Eu chiar spuneam că nu am cancer, ci doar fac o perfuzie din două în două săptămâni și o să fie bine, o să fie suficient”, a mărturisit Bia Poenaru, o tânără de 22 de ani, diagnosticată în urmă cu doi ani cu Limfom Hodgkin, un tip de cancer de sânge.

Alături de Bia alți nouă tineri din România, cu vârste cuprinse între 17 și 34 de ani, cu boli precum cancer, diabet, lupus eritematos sistemic, boala Crohn, epilepsie sau sindrom de activare mastocitară, participanți în proiectul #IAmMyAdvocate, au avut curajul de a vorbi public despre boala lor în cadrul unei campanii inițiate chiar de ei și derulate în social media.

Tinerii au vorbit onest și deschis despre momentul când au aflat despre diagnosticul lor și despre reacția celor din jur. ”De multe ori oamenii spuneau că «nu se vede că ai avea ceva», dar, ca orice boală cronică, de cele mai multe ori durerile sunt în interior”, s-a confesat Andreea Popescu, de 34 de ani, care trăiește cu o boală rară ─ sindrom de activare mastocitară.
Amalia Balint, o tânără participantă a taberelor Yuppi care a fost diagnosticată cu boala Crohn, a povestit despre cum la început i-a fost foarte greu să vorbească despre boala ei, dar ”atunci când am realizat că mai sunt și alți copii ca mine mi-am dat drumul. Pot răspunde la orice întrebare despre boala mea și chiar m-aș bucura să ajut și alți copii”.
La fel de greu i-a fost și lui Robert Dovleac, voluntar în taberele Yuppi Camp, să vorbească despre epilepsie, pentru că ”nu voiam să fiu judecat sau să mi se pună o etichetă”.