Propaganda în vremea lui Ștefan cel Mare și după

Mare și sfânt, iubit de popor, ctitor de biserici. Aproape fiecare epocă politică a României a adăugat un strat nou de mitologizare asupra lui Ștefan cel Mare, fiecare după nevoile momentului, încât s-ar putea să ratăm adevăruri potrivite despre domnitorul moldovean care poate nu a ctitorit atâtea biserici câte spune legenda, dar a ctitorit o țară.

A luptat împotriva turcilor, dar și contra polonezilor, a fost aliat, dar și dușman al lui Vlad Țepeș, despre care nu putem ști dacă erau veri de sânge sau doar de pedigree, numele de „Mare” i l-au dat otomanii și era un personaj politic de neratat în regiune, chiar dacă nu era egalul suveranilor din epocă. Și nu doar atât: real polik-ul și o bună stăpânire a propagandei și a carismei personale l-au ajutat pe Ștefan cel Mare nu doar să aibă o domnie lungă, ci să lase tronul moștenirii, într-o tradiție genealogică mai rar întâlnită în Moldova.

Sunt teme discutate cu istoricul Liviu Cîmpeanu, care tocmai a lansat la București Cruciadă împotriva lui Ștefan cel Mare. Codrii Cosminului 1497, volum publicat la Editura Humanitas.