Rezistența armată anticomunistă I PVT #7

Seria Voxa „Descoperă Istoria” https://bit.ly/46kGTXZ
Fraților, gloanțele șuierau fără încetare. Răpăitul armelor semi-automate se împletea amenințător cu sunetul sacadat al pistoalelor descărcate parcă din toate direcțiile. Atacatori veneau de pretutindeni, însă încercuirea tot nu era perfectă. Surprinși, cei patru luptători au pus mâna pe puștile de care nu se despărțeau niciodată și au luat-o la goană spre singura porțiune rămasă liberă. Unica femeie din grup se oprește, se întoarce, ochește și trage cu disperare. Apoi strigă către soțul ei: „trage, Titule, să scape băieții!”. Abia își termină fraza, că trupul i se răsucește ca într-un spasm, ciuruit de gloanțe, iar apoi se prăbușește pe pământ. Îngrozit, bărbatul aruncă armă și își ridică mâinile, fiind apoi doborât de pumnii atacatorilor care s-au năpustit asupra sa. Ceilalți doi luptători continuau să fugă fără să privească în spate, reușind astfel să scape dintr-o confruntare pe care nu aveau cum să o câștige.
Este iulie 1950. Cel De-al Doilea Război Mondial se încheiase în Europa de mai bine de cinci ani, însă în munții României continuau să aibă loc confruntări armate. Pe de o parte, erau sute de trupe de Securitate, soldați și ofițeri deopotrivă, bine înzestrați și aprovizionați și trimiși de autoritățile comuniste într-o misiune în care victoria trebuia să fie doar o chestiune de timp. De cealaltă parte, erau partizanii, cei puțini care formau rezistența armată anticomunistă. Adică cei despre care o să vă povestesc astăzi. Este probabil cel mai dramatic capitol al istoriei comunismului românesc, reunind destinele unor oameni care, din constrângere sau din proprie voință, au pus mâna pe armă și s-au retras în munți, deciși să se opună regimului comunist. Ascunse până în 89 și mitizate după căderea regimului, activitățile partizanilor sunt de fapt poveștile unor oameni care au luptat într-o confruntare profund inegală, care au crezut că vor veni americanii și care au beneficiat de o încredere de nezdruncinat din partea multor sprijinitori, fiind însă mereu urmăriți de spectrul trădării.
Cronologic, primele grupuri au apărut încă din primăvara lui 1944, pe fonduri ocupării unor teritorii din nord-estul țării de către Armata Roșie, rolul lor fiind, la acel moment, să-și continue lupta din spatele frontului, organizând sabotaje și colectând informații pe care să le trimită apoi trupelor române. După preluarea puterii de către guvernul pro-comunist al lui Petru Groza, s-a încercat crearea unei structuri coordonate, numită Mișcarea Națională de Rezistență, care ar fi trebuit să beneficieze de depozite de armament și de provizii, contând totodată pe numeroase grupuri de luptători care să intre în acțiune atunci când ar fi izbucnit conflictul mult așteptat dintre occident și Uniunea Sovietică. Destructurarea sa în 1946, precum și valurile de arestări din anii următori au schimbat însă strategia: în locul unei acțiunii naționale, au apărut sute de grupuri sau persoane individuale care s-au ascuns în munți, pregătiți să reziste, cu arma în mână, regimului comunist. Mulți au făcut-o pentru că erau căutați de Securitate, alții din crezul sincer că trebuie să se opună noii puteri politice, câțiva din cauza unor împrejurări nefericite și puțini din spirit de aventură ori din oportunism.


Alătură-te acestui canal pentru a primi acces la beneficii:
   / @zaiafet  

Susține conținutul:   / zaiafet  
ZaiaShop: https://www.zaiashop.ro
Instagram:   / zaiafet  
Facebook:   / zaiafet  
Mail: [email protected]

Aparatură Folosită:
Cameră: http://bit.ly/2CRMfNB
Obiectiv 1: http://bit.ly/2XroIwM
Obiectiv 2: http://bit.ly/2KvvJqM