#LearnHowToMountain

Salut! Sunt Costin Miu, sunt ghid montan, și astăzi vorbim despre bețele de trekking. Sau de drumeție.

Bețele de trekking seamănă cu cele de ski, dar nu sunt realizate dintr-o singură bucată, ci sunt telescopice, alcătuite din mai multe segmente, pentru a putea fi micșoate sau mărite după nevoie. Sunt o piesă de echipament de a cărei importanță puțini își dau seama. Dacă nu le folosești - și mulți n-o fac - e greu să-ți dai seama cât de folositoare pot fi. Realizezi acest lucru abia când te apuci să mergi cu ele și-ți dai seama de diferența față de cum mergeai înainte, sau în momentul în care ești obișnuit să mergi cu ele și, din diverse motive, ești nevoit să mergi fără.
Haideți să vedem cum le-aș clasifica eu, ca să știm ce avem nevoie. În primul rând, le-aș împărți în funcție de materialul din care sunt fabricate.
1. Bețele de trekking din duraluminiu. Sunt un pic mai grele, dar sunt solide și au prețuri mai mici.
2. Bețele de trekking din carbon sau combinație de duraluminiu și carbon, sunt foarte ușoare, nu la fel de rezistente ca primele și mai scumpe.
Dacă ar fi să aleg, eu le-aș alege pe primele, pentru că au o rezistență la îndoire mult mai mare. Sunt mai flexibile, deci pericolul de rupere la o solicitare extremă este mai mic.
O altă clasificare poate fi cea în funcție de sistemul de prindere a segmentelor.
1. Sistemul cu nucă este, poate, mai estetic, dar are câteva dezavantaje. Nuca interioară este fabricată din plastic, deci se poate slăbi sau chiar strica în timp. Iarna, la frig, din cauza contracției materialelor, strângerile se pot bloca, împiedicând deșurubarea nucilor pentru micșorarea sau mărirea lungimii bețelor.
2. Sistemul cu clips este mult mai ușor de folosit, mai rapid și mai sigur.
Ar mai fi două criterii de clasificare, dar mai puțin relevante. Primul ar fi numărul segmentelor din care sunt ansamblate bețele. Majoritatea au 3 segmente, dar mai există și cu 4. Acestea din urmă se fac mai scurte când sunt strânse, dar faptul că au 3 îmbinări în loc de două le scade rezistența la utilizare. Apoi, în funcție de anotimpul când sunt utilizate, pot fi considerate de 3 sezoane sau de iarnă. Diferența o fac nu bețele, care sunt aceleași, ci mărimea rozetei din vârful bețelor. Cele de 3 sezoane sunt mici, iar cele de iarnă sunt mai mari, pentru a împiedica afundarea bețelor în zăpadă.
După ce am văzut care sunt tipurile de bețe pe care le putem folosi, haideți să vedem cum se folosesc ele. Pentru a învăța corect priza mâinii pe mânerul bățului, vedeți video. Ideea e că trebuie să transferăm greutatea corpului pe băț prin sprijin pe chinga mânerului, nu prin strângerea mânerului.
Lungimea corectă a bățului se obține atunci când antebrațul este paralel cu suprafața pe care se merge. Pe plat, unghiul cotului trebuie să fie de 90 de grade, iar lungimea bățului se modifică odată cu schimbarea unghiului terenului: la urcare scurtăm bețele, la coborâre le lungim.
De ce sunt utile bețele de trekking, când ne ajută ele?
1. La urcare, împingând în bețe, ne ajutăm mușchii picioarelor să urce greutatea corpului.
2. La coborâre, sprijinul în bețe ne ajută să transferăm în brațe o parte din greutatea corpului care, altfel, ar fi susținută aproape în totalitate de articulația genunchiului.
3. La traversarea unor obstacole, fie că e un curs de apă, un trunchi de copac sau un șanț, bețele ne ajută să ne păstrăm echilibrul.
Dacă nu sunteți, încă, lămuriți asupra utilității bețelor, folosiți-le o dată, apoi mai vorbim!