Legaturi covalente in compusii organici. Hibridizarea atomilor de carbon | Lectii-Virtuale.ro

Vizitați Lectii-Virtuale.ro pentru probleme rezolvate și mai multe filme!

Legătura covalentă se formează prin punerea în comun de electroni neîmperecheaţi, adică prin întrepătrunderea a doi orbitali monoelectronici. Astfel, se formează un orbital molecular de legătură.

Atomul de carbon are doi orbitali monoelectronici, adică doi orbitali care conţin, fiecare, câte un electron. Aceşti orbitali, în stare fundamentală, nu asigură întrepătrunderea maximă necesară formării legăturilor covalente stabile. De aceea, în timpul reacţiilor chimice, orbitalii în care se găsesc electronii de valenţă ai carbonului suferă un proces de hibridizare.

Hibridizarea este procesul de redistribuire a electronilor de valenţă în noi orbitali, în orbitalii hibrizi.

Orbitalii hibrizi au o nouă formă, o nouă energie, şi o nouă orientare în spaţiu faţă de orbitalii atomici. Formarea legăturilor covalente este favorizată atât energetic cât şi steric.

Atomii de carbon, de azot, şi de oxigen formează orbitali hibrizi.

Cele mai importante hibridizări adoptate de atomii din compuşii organici sunt hibridizările sp3, sp2 şi sp. Atomul de carbon adoptă toate cele 3 tipuri de hibridizare, în funcţie de natura legăturii covalente pe care o stabileşte cu alţi atomi.

Atomul de carbon are 4 electroni de valenţă şi poate forma 4 legături covalente. Legăturile covalente din compuşii organici pot fi:

legături covalente simple: C – C;
legături covalente duble: C = C;
legături covalente triple: C ≡ C.