Episodul 27: Salcâmul, modelat și reabilitat!

Controversat în multe cercuri, acuzat că ar fi specie invazivă de unii, salcâmul este o specie aparte în peisajul românesc.

Introdus pe scară largă în urmă cu aproape 200 de ani în România, utilizat cu succes pentru stabilizarea nisipurilor din sudul țării și pentru combaterea alunecărilor de teren, salcâmul crește repede și se înmulțește ușor. Dar lemnul său este destul de puțin cunoscut și utilizat industrial – deși este o sursă apreciată pentru lemnul de foc.

Rezistent la ruptură și la intemperii, lemnul de salcâm este redescoperit în ultimii ani de industria românească a mobilei, iar pionieratul a avut loc în județul Covasna.

„În 1991-92, o firmă germană m-a căutat și mi-a cerut să încercăm să producem mobilier de grădină din lemn de salcâm,” povestește Bagoly Miklós, președintele Clusterului PRO WOOD. „Era o noutate. Pot să spun fără lipsă de modestie că am fost primul din România care am produs mobilier din lemn de salcâm.”

Partenerii germani erau motivați de ecologism: doreau să înlocuiască lemnul de tec provenit din pădurile tropicale pentru a reduce presiunea de pe „plămânii” planetei.

Partenerii români au descoperit un lemn-minune.

„Mă doare inima că nu prea se ocupă lumea de creșterea lemnului de salcâm,” spune dl. Bagoly, în timp ce ne prezintă mobilierul pe care îl produce din această esență.

Cu o varietate uimitoare de nuanțe, de la galben-verzui până la maroniu deschis, dificil de prelucrat pentru că are tendința de a crăpa dacă nu este uscat și tratat corespunzător, lemnul de salcâm rezistă însă extrem de bine în timp: „Eu, în grădina mea, am testat un produs,” spune Bagoly Miklós. „Este și acum acolo. 25 de ani, fără nici un tratament. Este afară, nu are acoperiș. Zăpada stă iarna pe el. Și din punct de vedere structural și acum este bun. Bineînțeles, culoarea se închide.”